MARIUS VLADU

Apariția Societății Civile este rezultatul unei mișcări spontane a cetățenilor care constituie în mod liber diverse forme de asociere: asociații, organizații, cluburi, participând benevol la activitatea acestora, urmărind obiective și interese civice. Datorită specificului său, Societatea Civilă întărește legitimitatea democrației, multiplică mijloacele de expresie a intereselor, întărește încrederea cetățenilor în puterea lor, permite recrutarea și formarea de noi lideri. Societatea Civilă din România are în momentul de față un rol redus în influențarea deciziilor politice și economice care se iau. Rolul Societății Civile este însă foarte important în țările care au adoptat sistemul de guvernare democratic și economia de piață de puțină vreme, țări în care pericolul unor derapaje riscante este mult mai ridicat. În fapt, evoluția sinuoasă a clasei politice și a economiei românești de după 1989 a fost insoțită de o evoluție la fel de oscilantă a Societății Civile. Evoluția Societăți

Mâine, Biroul Politic Central, alege dintre membrii săi sau nu, Directorul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale. Nu mă pot abține să nu fac cîteva considerații despre calitațile pe care trebuie să le aibă și capcanele pe care trebuie să le ocolească liderul unui staff de campanie electorală. Chiar dacă teoretizez puțin, sunt sigur că veți putea lesne să alcătuiți portretul robot al unui bun manager. Teoreticienii managementului organizațional au în comun cîteva principii atunci cînd vorbesc despre conducere, cum ar fi: comanda unitară, apropierea conducerii de execuție, promovarea spiritului de echipă, concordanța dintre subiectul, obiectul și scopul conducerii , ca să amintesc doar de o parte a lor. Iar cele mai importante funcțiuni sunt: prevederea, planificarea, comanda, conducerea și controlul . Cel desemnat, trebuie deci să poată asigura toate aceste cerințe. Știu mulți colegi cu experintă managerială, inclusiv în managementul electoral, capabili să pună în practi

Secretariatul General este locul în care se adună cea mai mare parte a informațiilor în interiorul unei organizații de tip politic. Desigur, se pune problema unde poate fi stocată această informaţie. Multe organizaţii au optat pentru o bancă internă de date care poate fi îmbogățită de oricine, altele și-au structurat bazele de date în cadrul fiecărui departament. În amândouă cazurile, capacitatea de stocare a informaţiei şi viteza de acces la date constituie criterii de bază pentru aprecierea performanţelor sistemului. Prin procesul de memorare, informaţia poate fi prelucrată sau valorificată prin consultare locală ori comunicarea solicitanților prin intermediul rețelelor de comunicaţii. Există în multe cazuri riscul de a cădea în mania documentării, ceea ce face ca supraabundența de informaţii stocate să se transforme în inamicul ei, baza de date nemaifiind utilizabilă. Problema în gestionarea informaţiei, este găsirea de soluţii pentru documentele care trebuie să rămână în uz, deoa

Capitolul I Comunicarea îşi găseşte maxima expresie în discurs. Secretul unui discurs reuşit constă în pregătirea, exersarea, analizarea şi din nou exersarea acestuia. De aceea am ales să vorbesc despre discurs ca o modalitate separată de transmitere a mesajului. Discursul trebuie să aibă în intenţie atingerea unei serii de obiective prin intermediul unor modalităţi specifice de abordare. Ca atare, înainte de a începe un discurs, trebuie să vă gândiţi la auditoriu, la mesajele pe care încercaţi să le transmiteţi acestuia şi la cât va fi de receptiv. Ce obiectiv urmăriţi – să-l informaţi, să-l convingeţi, să-l inspiraţi sau să-l distraţi? Fiecare tip de obiectiv implică abordarea unor modalităţi diferite de a construcţie şi de expresie. Un discurs este un proces extrem de complex care presupune nu numai o etapă de pregătire anterioară, ci şi o serie de reguli pe parcursul desfăşurării sale. Pregătirea iniţială presupune: Cunoaşterea audienţei: din cine este formată, ce preocupări