joi, 4 februarie 2010

Despre publicitatea on-line

Publicitatea on-line este văzută de ceva vreme de către specialişti dar si de companii ca fiind mai eficientă decât publicitatea tradiţională. Argumentele acestora se referă la: calitatea mai bună a audienţei vizate; selectivitatea mai bună (numărul şi rata de creştere a site-urilor web foarte specializate); desfăşurarea şi evaluarea eficienţei acţiunilor de publicitate on-line pot fi realizate mult mai rapid, mult mai exact, permiţând realizarea unor corecţii adecvate şi prompte ale campaniilor derulate. Succesul publicităţii on-line depinde în buna măsura de cunoaşterea domeniului în general cât şi de cunoaşterea internetului ca mediu de comunicare. Spre deosebire de publicitatea clasică, în publicitatea on-line nu există o separare foarte clară între beneficiarul de servicii de publicitate şi furnizorul acestora, putând exista situaţia în care un beneficiar poate deveni furnizor de servicii de publicitate (de exemplu, atunci când închiriază spaţii de publicitate pe propriul site web altor firme).

Obiectivele publicităţii on-line: în mare, acestea corespund chiar cu obiectivele marketingului pe internet. Cele mai frecvent urmărite obiective ale publicităţii on-line se referă la: crearea de notorietate pentru organizaţie, produsele, serviciile şi mărcile sale; generarea de trafic către punctele de distribuţie ale produselor şi serviciilor organizaţiei; susţinerea vânzărilor organizaţiei pe termen scurt şi mediu.

Adoptarea deciziei de publicitate on-line porneşte de la evaluarea eficienţei potenţiale a internetului ca mediu de comunicare între organizaţie şi publicul său. Chiar dacă internetul este destul de bine prezent în viaţa şi activitatea cotidiană a consumatorilor potenţiali ai organizaţiei, utilizarea sa depinde de caracteristicile produselor şi serviciilor care vor fi promovate prin intermediul acesteia. Este greu de imaginat că publicitatea on-line va avea succes pentru un produs a cărui cumpărare presupune un proces decizional complicat sau a cărui livrare la cumpărătorul său implică eforturi logistice costisitoare pentru organizaţie. Un alt element care trebuie avut în vedere în adoptarea deciziei de a desfăşura campania de publicitate on-line este cel referitor la capacitatea internetului şi a acesteia de a diferenţia organizaţia, oferta de produse şi servicii, în raport cu principalii săi competitori prezenţi pe piaţă. Vor trebui evaluate, de asemenea, costurile utilizării acesteia şi avantajele obţinute în urma acestei decizii. Chiar dacă, de cele mai multe ori, costurile sunt minime iar tendinţa de evoluţie pe termen lung a acestora este una de scădere, pe termen scurt ele ar putea fi prea mari în raport avantajele generate (în termeni de vânzări, profituri, cote de piaţă sau imagine). În mod evident, dacă audienţa căreia i se adresează organizaţia nu utilizează internetul ca sursă de informaţii sau ca sursă de divertisment (iar gradul de utilizare nu plasează internetul printre cele mai importante surse din aceste puncte de vedere), este puţin probabil faptul că publicitatea on-line va fi inclusă în planul de marketing al organizaţiei. Nu în ultimul rând, decizia de utilizare a publicităţii on-line trebuie să implice un rol strategic al acesteia şi nu unul tactic, întâmplător sau experimental.

miercuri, 3 februarie 2010

Criza presei văzută de Nicolae Manolescu

Editorial aparut în Romania Literara


Nu este nici cea mai mica îndoiala ca în­treaga presa scrisa se afla în criza. Fie­care tip de publicatie si fiecare publicatie în parte îi suporta consecintele în mod diferit, ceea ce însa nu diminueaza gravitatea situatiei generale.

Simptomul principal al crizei este reducerea tirajelor si, implicit, a numarului de pa­gini si de persoane, re­dactori sau colaboratori, angajate în procesul de editare si de administrare.

Cauzele sunt mai multe. Prima este, fireste, lipsa fondurilor. Mai ales în cotidiane, publicitatea a asigurat dintotdeauna cea mai mare parte a acestor fonduri. Tocmai publicitatea s-a redus în ultimul an cu patruzeci la suta, conform unor date pe care nu le pot verifica, dar care par verosimile. Alta cauza este distributia. Am deplorat într-un articol recent din „Adevarul” dezinteresul oamenilor de afaceri de dupa revolutie pentru aceasta veriga vitala a lantului care îl leaga pe editor de publicul sau. Holdingurile de presa au fost preocupate exclusiv de editare si tiparire. Când Rodipet a falimentat, dupa doua decenii în care a sabotat cu cinism presa scrisa româneasca, o multime de publicatii au constatat cu mirare ca fusesera zdravan pagubite, iar altele, între care si câteva ale U.S.R., au ramas pur si simplu pe stoc. Cele care si-au gasit distribuitori mai onesti, România literara de exemplu, n-o duc neaparat mult mai bine, fiindca problema distributiei nu tine doar de onestitatea celui care vinde, ci si de piata. Iar piata absoarbe tot mai greu presa scrisa. O parte din vina este a noastra, a celor care o facem. Nu sunt sigur ca ne-am adaptat cu adevarat oferta la cererea pietei. Daca propunem astazi un nou format, nu înca definitiv, al revistei noastre, este si pentru ca încercam sa tinem pasul cu timpul. A treia cauza o constituie internetul. La costuri incomparabil mai mici, poti citi toata presa pe internet. Inutil sa te mai abonezi sau sa te duci la chioscul traditional. Ca sa nu spun ca banii din „vânzarea” pe internet nu mai ajung la noi.

O cauza specifica pentru presa culturala nu este atât marginalizarea culturii, care este invocata deobicei, cât schimbarea radicala a modului ei de difuzare. Faptul ca revistele se vând astazi în mai putine exemplare decât înainte de 1989 nu poate fi pus, cum fac unii, pe scaderea nivelului de trai. Nimeni nu poate pretinde cu seriozitate ca profesorii, medicii, studentii si, în general, intelectualii, adica publicul nostru obisnuit, sunt mai saraci astazi decât ieri. Explicatia consta în mutarea câmpului lor de interes pe media, pe internet, pe alte mijloace de comunicare mai potrivite ritmului lor de viata, de informare si de cunoastere. În aceste conditii, era normal ca România literara sa nu mai poata sustine în 2010 un tiraj de 20.000 de exemplare ca înainte de 1989 si, cu atât mai putin, unul de 40.000 ca imediat dupa 1989. Dar chiar si cu de patru, respectiv, opt ori mai mic, tirajul actual ramâne mai mare decât al majoritatii revistelor de profil.

În ce ne priveste, dorim sa oferim în continuare un produs de calitate si care sa raspunda exigentelor publicului contemporan. Cititorii vor decide de masura în care vom reusi.