MARIUS VLADU

Inițierea se poate spune că face parte din coordonatele oricărei existențe umane autentice și aceasta din cel puțin două motive: pe de o parte, pentru că orice viață presupune crize profunde, încercări, suferință, iar pe de altă parte, indiferent de gradul de împliniri la care a ajuns, la un moment dat, orice om își vede viața eșuată în complexul de trăiri sociale. În astfel de momente de deznădejde numai o singură speranță pare să ofere o soluție, aceea de a-și lua viața de la capăt. Dacă îndrăznesc să spun că inițierea constituie o dimensiune specifică a existenței umane este pentru că numai ea conferă morții o viziune pozitivă, aceea de a pregăti noua renaștere spirituală. Inițiere este un cuvânt care provine din latinescul “ini ţ ium”, cu sensul de intrare sau început. Ambele sensuri s-au păstrat în actul inițierii care reprezintă: pe de o parte, intrarea într-un anumit grup esoteric sau de breaslă, iar pe de altă, parte presupune începutul unei vieți noi, unei conviețuiri cu

Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut în satul Epivata din Tracia, nu departe de Constantinopol, şi a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea. Pe când avea 10 ani, a auzit cuvintele Domnului: „Mergi, vinde averile tale, apoi vino de urmează Mie!” Aşa a făcut! Întrucât Sfânta Cuvioasă Parascheva este grabnic-ajutătoare şi mult-folositoare, credincioşii ortodocşi, mai ales românii, bulgarii, sârbii şi grec ii, o cinstesc cu multă evlavie. În anul 1235, moaştele Sfintei au fost luate de împăratul Ioan Asan al II-lea, al românilor şi bulgarilor (1218-1241), şi au fost aşezate cu cinste la Târnovo. Mai târziu, în anul 1393, au fost strămutate la Belgrad, şi, apoi, în 1521, au fost aduse la Constantinopol, la biserica Patriarhiei. Aceste moaşte, mai pe urmă, le-a adus Voievodul Vasile Lupu (1634-1653) din Constantinopol la Iaşi, în Moldova, la minunata lui ctitorie, Mănăstirea Sfinţilor Trei Ierarhi, în anul 1641. Sfintele moaşte au fost dăruite Moldovei de patriarhul Constantinop

Pelerinajul este o călătorie ce are ca destinaţie un loc sfânt sau un centru spiritual. Aşa cum înteleg eu, termenul exprimă parcurgerea unui spaţiu şi a unui timp sacru, în scopul unei purificări religioase. Un fel de transcendenţă sfinţitoare. Este o poartă deschisă şi o cale care permite întâlnirea cu forţe supranaturale sau cu realităţi sacre şi nu de puţine ori oferă credincioşilor o reînoire a credinţei. Este o experienţă deosebită a vieţii religioase, în acelaşi timp individuală şi colectivă.

"Energia vine cu responsabilitate și competențe. Să fim responsabili în demersuri și activitate, să fim etici înainte să devenim performanți!"