Există în mentalul colectiv, după cum ușor se poate
observa, tipare mentale care ne conduc fără să realizăm la un consum al
energiei vitale care accelerează îmbătrânirea firească a oricărui organism
biologic. Viața este o undă energetică sinusoidă ce oscilează între un plus și
un minus, care se manifestă continuu între naștere și dispariție. După cum
știm, un individ este format dintr-un corp fizic, un corp mental și unul
emoțional. Poate, gândirea noastră, încă insuficient de evoluată, a recurs cu
prioritate la conceptele duale (bine-rău, plus-minus, sus-jos, știința-religie,
sărăcie-bogăţie, etc) ca să își explice neînțelesurile din Univers. Fiecare
poziționare după o astfel de matrice pleacă de la o energie emoțională, este
procesată mental, adică chimic și, astfel, produce efecte în corpul fizic. Cu
alte cuvinte, lumea înconjurătoare vine spre noi cu un stimul, iar noi generăm
o energie pozitivă sau negativă în funcție de instinctul de conservare, de
educația religioasă, capacitatea de înțelegere și/sau conștiința morală. Prin
urmare, intrăm, cu voia sau fără voia noastră, într-un cuplu energetic care la
rândul lui generează degradarea și epuizarea corpului fizic. Încercarea de a
ieși din acest joc al polarizării și de a depăși această condiție nu poate avea
loc decât printr-o încercare de a ne plasa într-o stare de detașare, de
neutralitate față de toți acești stimuli prezenți în matricea despre care am
vorbit. În această stare, energia este prezervată, ființa noastră devine
înțeleaptă, trăiește în echilibru cu Universul, iar existența este folosită de
individ cu mai mult succes pentru sine și pentru societate. În lumea modernă
acest echilibru este foarte greu de atins, dar pentru cei care vor să încerce,
le recomand să își amintească ce era scris în pronaosul templului unde trăia Oracolul din Delphi: „Cunoaște-te pe tine însuți”.