De astăzi este activ blog-ul dlui Varujan Vosganian

Mă bucur să vă semnalez că dl. Vosganian, un prieten de la care am învățat multe și datorită căruia am făcut primii pași spre politică, are în fine un blog personal.

"Iată-ne, aşadar, de acum înainte, într-o legătură directă. Vom putea spune deschis ce gândim despre lumea din jurul nostru şi dacă vom reuşi să ajungem împreună la o concluzie, va fi de ajutor pentru fiecare din noi. E important, într-o Românie plină de nelinişti, de ambiguităţi şi de dispute, să ştim că suntem cât mai mulţi care putem să ne întâlnim cu sinceritate şi, de ce nu, să ajungem la opinii comune."( Varujan Vosganian)

http://vosganian.ro/

Bun venit în blogosferă dlui Președinte Crin Antonescu !

Domnul Presedinte Antonescu ne propune in deschiderea blogului domniei sale, “O altfel de campanie - sincera si simpla ... Voi propune o campanie total diferita, axata pe sinceritate si simplitate. Voi deschide conturi in care cei care vor sa ma sprijine, sa doneze transparent bani. Voi face publice costurile reale ale activitatilor mele electorale. Ii voi lasa pe cei care vor sa ma sustina sa imi faca materiale de promovare, cu conditia de a publica toate costurile. Voi aplica regulile occidentale de transparenta in legatura cu campania mea, chiar daca legea nu ma obliga la asta. De ce? Pentru ca eu nu vreau sa ajung presedinte prin manipulare si frauda. Nu cred ca lumea ma va vota pentru ce scriu in pliante si afise. Lumea ma va vota daca va crede modelul pe care il propun. Si ma va vota daca solutiile mele sunt convingatoare.”

http://www.crinantonescu.ro/Blog/CrinAntonescu.html

La mulți ani domnule Președinte Ion Diaconescu !

Domnul Ion Diaconescu împlineşte azi 92 de ani. Este membru PNŢ din anul 1936, iar între 1944 şi 1947 a făcut parte din conducerea organizaţiei de tineret a ţărăniştilor. La vârsta de 30 de ani, a fost închis timp de 17 ani pentru crezul său politic în cele mai odioase închisori comuniste. A rezistat torturii și anilor de detenție iar 35 de ani mai târziu, Ion Diaconescu avea să fie ales în funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Frumoasă lecție de viață.

Despre populism

Populismul este unul dintre acele concepte frecvent utilizat în studiul politicii şi care are înţelesuri diferite în funcţie de context sau de autor. Toţi specialiştii recunosc dificultatea, dacă nu imposibilitatea de a găsi o definiţie capabilă să acopere aspectele comune pe care le au nişte manifestări extrem de diverse în timp şi spaţiu. În acelaşi timp, tocmai această posibilitate de a defini realităţi diferite, de multe ori chiar contradictorii, a făcut ca termenul „populism” să fie utilizat intens şi să se bucure de popularitate în rândul cercetătorilor. Singurul punct de acord în ceea ce priveşte termenul populist este acela că el îşi are originea etimologică în „populus”, ca atare el se aplică acelor mişcări, regimuri, lideri sau stiluri de conducere, care pretind o anumită afinitate cu „poporul”. O contrucţie sintetică a populismului ne este oferită de Garcia Montero, ea cuprinzând cinci aspecte principale: un leadership politic de tip personalist şi paternalist, dar nu necesar carismatic; o coaliţie multiclasială, eterogenă, care concentreză sectoarele inferioare ale societăţii; un proces de mobilizare politică de sus în jos, care elimină formele instituţionaliate de mediere sau le subordonează unor legături personale; o ideologie amorfă sau ecletică, caracterizată printr-un discurs care exaltă sectoarele inferioare sau care este anti-elitistă şi anti-establishment; un proiect economic care utilizează metode redistributive şi clienteliste generalizate cu scopul de a obţine sprjinul maselor populare. Decideți voi cine se încadrează în aceasta definiție !

Despre fenomenele extreme

În pauza celei de-a douăsprezecea reprize a boxului politic pentru ciolan, din interiorul actualei coaliţii de guvernare „maro”, aflăm că în ţară se instalează seceta. În plină campanie electorală pentru alegerea reprezentanţilor noştrii în Parlamentul European, cu de toate, mai puţin teme sau strategii europene (doar Partidul Naţional Liberal, a lansat pe 25 mai 2009 „Platforma pentru Parlamentul European”) românii afectaţi deja de criza economică, de pericolul extinderii gripei porcine, au o grijă în plus: SECETA. Îngrijorarea multora dintre noi este cu atât mai îndreptăţită cu cât, recent, puterea de la Bucureşti a declanşat un proces, ca să nu îi spun război, de politizare a instituţiilor publice, de la portar la Director general, dezintegrând astfel şi aşa slaba capacitate de reacţie a instituţiilor statului, în astfel de cazuri. Amrtya Sen, laureat al Premiului Nobel pentru economie, spunea într-o lucrare a sa: suferinţele cauzate populaţiei de fenomenele naturale extreme, ca seceta şi inundaţiile, se datorează mai mult corupţiei şi iresponsabilităţii guvernanţilor decât naturii dezlănţuite, iar dacă strategia anti-secetă a actualei coaliţii aflată la guvernare este cea înscrisă pe carneţelul preşedintelui de la întâlnirea cu parlamentarii PD-L, atunci viitorul nostru arată deja „maro”.

Cercetarea : o necunoscuta sau o practica in stabilirea strategiilor electorale ?

Elaborarea unei strategii privind comunicarea politica in interiorul campaniei electorale reprezintă un proces elaborat si nu o activitate punctuala. Strategia de comunicare e mai mult decât media-plan iar elaborarea ei presupune parcurgerea mai multor etape. Mă voi opri la prima etapa dar in opinia mea una dintre cele mai importante daca nu cea mai importanta și anume activitatea de cercetare. Mulţi politicieni dar si unii specialisti fie sar aceasta etapa, fie nu ii acordă importanța cuvenită, argumentul lor fiind că ei cunosc realităţile si problemele oamenilor. In fapt, focus-grup-urile, cercetarile sociale și sondajele de opinie, trebuie să reprezinte primul pas in procesul de elaborare a oricărei strategii electorale. Rolul cercetărilor in elaborarea strategiei este impus de situaţia in care comunicarea politica vizează publicuri mari. Orice forma de investigare este o forma de ascultare. Atunci când avem de-a face cu grupuri mici se impune ascultarea necodificata a fiecărui individ din grup; in momentul in care grupul este mai mare ascultarea este posibila prin intermediul metodelor menționate mai devreme. Acest demers este unul extrem de util in lumea politicii, in care politicianul trebuie sa identifice teme si probleme in rândul electoratului. Unii politicieni se feresc sa apeleze la cercetări argumentând lipsa fondurilor insă cercetarea este singura metoda prin care adunam informaţii corecte si precise despre electorat. Astfel putem identifica valori, credinţe, comportamente si nevoi. Rezultatele acestor studii ne indica ce trebuie sa spunem si cui, cum trebuie sa spunem si prin ce canal.