În pauza celei de-a douăsprezecea reprize a boxului politic pentru ciolan, din interiorul actualei coaliţii de guvernare „maro”, aflăm că în ţară se instalează seceta. În plină campanie electorală pentru alegerea reprezentanţilor noştrii în Parlamentul European, cu de toate, mai puţin teme sau strategii europene (doar Partidul Naţional Liberal, a lansat pe 25 mai 2009 „Platforma pentru Parlamentul European”) românii afectaţi deja de criza economică, de pericolul extinderii gripei porcine, au o grijă în plus: SECETA. Îngrijorarea multora dintre noi este cu atât mai îndreptăţită cu cât, recent, puterea de la Bucureşti a declanşat un proces, ca să nu îi spun război, de politizare a instituţiilor publice, de la portar la Director general, dezintegrând astfel şi aşa slaba capacitate de reacţie a instituţiilor statului, în astfel de cazuri. Amrtya Sen, laureat al Premiului Nobel pentru economie, spunea într-o lucrare a sa: suferinţele cauzate populaţiei de fenomenele naturale extreme, ca seceta şi inundaţiile, se datorează mai mult corupţiei şi iresponsabilităţii guvernanţilor decât naturii dezlănţuite, iar dacă strategia anti-secetă a actualei coaliţii aflată la guvernare este cea înscrisă pe carneţelul preşedintelui de la întâlnirea cu parlamentarii PD-L, atunci viitorul nostru arată deja „maro”.
Într-o lume în care valorile şi reperele morale sunt în declin , implicarea socială și conștiința civică sunt deziderate esențiale pentru buna funcționare a unei societăți democratice. În teorie, cetățenii ar trebui să fie actorii principali în viața politică și socială, să participe activ la deciziile care le afectează comunitatea şi să își exercite drepturile și obligațiile fundamentale într-un mod responsabil. Totuși, realitatea este mult mai complexă și contradictorie. Societatea noastră este marcată de un individualism ascendent, încurajat de valorile consumerismului și ale succesului personal, mai ales acela legat de ptoiectarea propriei imaginii pe reţelele sociale. În acest context, noțiunile de bine comun, solidaritate și responsabilitate civică sunt adesea lăsate în umbră. Individualismul exacerbat nu doar că subminează reperele morale și politice, dar creează și o cultură a competiției și auto-suficienței, unde empatia și implicarea în comunitate devin inevitabil marginale. ...