Elaborarea unei strategii privind comunicarea politica in interiorul campaniei electorale reprezintă un proces elaborat si nu o activitate punctuala. Strategia de comunicare e mai mult decât media-plan iar elaborarea ei presupune parcurgerea mai multor etape. Mă voi opri la prima etapa dar in opinia mea una dintre cele mai importante daca nu cea mai importanta și anume activitatea de cercetare. Mulţi politicieni dar si unii specialisti fie sar aceasta etapa, fie nu ii acordă importanța cuvenită, argumentul lor fiind că ei cunosc realităţile si problemele oamenilor. In fapt, focus-grup-urile, cercetarile sociale și sondajele de opinie, trebuie să reprezinte primul pas in procesul de elaborare a oricărei strategii electorale. Rolul cercetărilor in elaborarea strategiei este impus de situaţia in care comunicarea politica vizează publicuri mari. Orice forma de investigare este o forma de ascultare. Atunci când avem de-a face cu grupuri mici se impune ascultarea necodificata a fiecărui individ din grup; in momentul in care grupul este mai mare ascultarea este posibila prin intermediul metodelor menționate mai devreme. Acest demers este unul extrem de util in lumea politicii, in care politicianul trebuie sa identifice teme si probleme in rândul electoratului. Unii politicieni se feresc sa apeleze la cercetări argumentând lipsa fondurilor insă cercetarea este singura metoda prin care adunam informaţii corecte si precise despre electorat. Astfel putem identifica valori, credinţe, comportamente si nevoi. Rezultatele acestor studii ne indica ce trebuie sa spunem si cui, cum trebuie sa spunem si prin ce canal.
Într-o lume în care valorile şi reperele morale sunt în declin , implicarea socială și conștiința civică sunt deziderate esențiale pentru buna funcționare a unei societăți democratice. În teorie, cetățenii ar trebui să fie actorii principali în viața politică și socială, să participe activ la deciziile care le afectează comunitatea şi să își exercite drepturile și obligațiile fundamentale într-un mod responsabil. Totuși, realitatea este mult mai complexă și contradictorie. Societatea noastră este marcată de un individualism ascendent, încurajat de valorile consumerismului și ale succesului personal, mai ales acela legat de ptoiectarea propriei imaginii pe reţelele sociale. În acest context, noțiunile de bine comun, solidaritate și responsabilitate civică sunt adesea lăsate în umbră. Individualismul exacerbat nu doar că subminează reperele morale și politice, dar creează și o cultură a competiției și auto-suficienței, unde empatia și implicarea în comunitate devin inevitabil marginale. ...