Ministerul Comerțului din China a publicat în ultimi doi ani mai multe notificări care extind controalele la export pentru diverse minerale strategice. În decembrie 2024 a apărut o primă notificare care viza restricţionarea unor metale rare considerate cu dublă utilizare, iar în aprilie 2025 lista de produse supuse controlului a fost extinsă, incluzând elemente critice. Pe 9 octombrie 2025 China a anunţat o nouă extindere, prin „Announcement No. 61 of 2025”, adăugând încă cinci metale rare la lista supusă licenţierii şi extinzând noţiunea de control şi la echipamente şi materiale conexe. China susţine că măsurile sunt conforme cu legislaţia naţională şi au scopul de a proteja securitatea naţională, precizând că nu sunt interdicţii absolute şi că licenţele pot fi acordate pentru utilizări civile conforme.
Pe runde succesive au fost vizate, printre altele, gallium şi germanium, antimon, grafit, tungsten şi o serie de elemente rare folosite la magneţi permanenţi şi sputtering targets. În 2025 lista includea la un moment dat: samariu, gadoliniu, terbium, dysprosium, lutetiu, scandiu, ytriu, iar în octombrie 2025 au fost adăugate holmium, erbium, thulium, europium şi ytterbium. Pentru unele materiale Beijing a instituit reguli care cer licenţă chiar pentru produse fabricate în străinătate dacă conţin componente sau materiale de origine chineză.
Ce au spus oficialii americani
Reprezentanţi ai administraţiei americane au criticat măsurile ca fiind
o „manevră strategică” care poate destabiliza lanţurile globale de
aprovizionare şi au avertizat asupra răspunsurilor posibile, inclusiv tarife
sau alte măsuri reciproce. Oficialii americani au cerut o mai bună cooperare cu aliaţii pentru a
diversifica sursele şi a consolida producţia internă de materiale critice.
Reacţiile au fost ferme, cu avertismente publice din partea oficialilor
Trezoreriei şi din partea altor agenţii implicate în securitatea economică.
Contextul şi logica politică a Beijingului
Declaraţiile oficialilor chinezi invocă securitatea naţională şi „dublă
utilizare” pentru a justifica extinderea controalelor. Mecanismul legal este
Export Control Law, este actualizat şi aplicat treptat. Beijing urmează un model
prudential: controlează fluxurile care ar putea susține capabilităţi militare
sau tehnologii sensibile, dar lasă deschidere pentru licenţierea exporturilor
civile. Aceasta îi permite simultan să arate fermitate politică şi să păstreze
o parghie de negociere.
Efecte practice imediate
1. Aprovizionare şi preţuri. Reducerea
exporturilor a condus la scăderi semnificative ale volumelor pe pieţele
internaţionale şi la creşteri de preţ, în special pentru produsele cu ofertă
concentrată în China. Datele de comerţ arată scăderi semnificative ale
livrărilor în luni-cheie după restricţii.
2. Efect asupra
industriei. Domenii vulnerabile: industria magneţilor permanenţi (motoare
electrice, turbini eoliene), industria semiconductorilor şi dispozitivelor
optice (gallium, germanium), apărarea şi echipamentele militare care folosesc
aliaje şi magneti speciali. În multe cazuri înlocuirea imediată este imposibilă
din cauza concentrării capacităţii de separare şi a know-how-ului.
3. Reacţia pieţei şi lanţurilor de
aprovizionare. Panica iniţială poate duce la cumpărări speculative şi la
reorientare simultană către rezerve, reciclare şi contracte cu furnizori «de
încredere». Pe termen mediu, companiile vor accelera proiectele de
diversificare şi onshoring, dar acestea cer investiţii şi timp.
1. China are o pârghie
reală. Controlul upstream asupra extracţiei, al separării şi al capacităţii de
prelucrare îi dă Chinei putere de influenţare pe termen scurt şi mediu.
Restricţiile pot fi calibrate şi folosite ca instrument de presiune
politică.
2. Nu este, în
general, un «blocaj permanent». China anunţă că va acorda licenţe pentru
utilizări civile conforme, ceea ce sugerează că Beijing urmăreşte un echilibru
între influenţă strategică şi cost economic pentru propriile exporturi şi
investitori. Totuşi, extinderea definitorie a regulilor, incluzând
aplicabilitate extrateritorială la produsele care conţin materiale chinezeşti,
complică tranzacţiile globale.
3. Impactul real
depinde de două variabile. Prima, severitatea aplicării: dacă regimul de
licenţiere rămâne funcţional pentru utilizări civile, impactul economic va fi
moderat. A doua, reacţia coordonată a partenerilor occidentali: măsuri comune
de diminuare a dependenţei pot reduce eficacitatea leverage-ului chinez pe
termen lung.
Politic, există riscul unor răspunsuri reciproce, precum tarife, liste
de entităţi, sau intervenţii asupra lanţurilor comerciale care pot agrava
costurile globale. Economic, perturbările pot ridica costurile pentru
industriile finale şi pot accelera substituţia tehnologică sau reciclarea
forţată.
1. Diversificare. Investiţii în mine şi
capacităţi de separare în afara Chinei, parteneriate cu ţări «de încredere», şi
stimulente pentru producţie locală a componentelor critice.
2. Stocuri
strategice. Creşterea stocurilor critice la nivel guvernamental şi privat,
pentru amortizarea şocurilor pe termen scurt.
3. Cercetare şi substituţie. Finanţarea
soluţiilor care reduc dependenţa de anumite elemente sau folosesc alternative
tehnologice.
4. Cooperare
internaţională. Alianţe pentru certificarea furnizorilor, acorduri comerciale
şi standarde comune pentru a contracara efectele de şoc
concentrate.
În concluzie, China folosește, deocamdată, controlul exporturilor de metale rare ca instrument strategic, nu ca sancțiune economică directă. Măsurile îi oferă o pârghie de negociere într-un context geopolitic tensionat și o modalitate de a-și proteja industriile tehnologice interne. Impactul imediat este limitarea ofertei și creșterea prețurilor, dar efectul real va fi accelerarea decuplării tehnologice dintre China și Occident. În câțiva ani, această dinamică va remodela lanțurile de aprovizionare globale și va crea un nou echilibru între securitate economică și costuri industriale.