Domnul președinte Emil Constantinescu împlinește astăzi 70 de ani. Născut la Tighina (Republica Moldova), în anul 1966 își începe cariera universitară, pentru care primește o serie de distincții. Din decembrie 1989 se angajează împreună cu alți colegi universitari și intelectuali reputați în efortul de democratizare a României. Fondator al Alianței Civice și președinte al CDR în perioada 1992-1996, Emil Constantinescu a reușit să solidarizeze forțele politice și societatea civilă în depășirea unor momente de criză guvernamentală, parlamentară și socială. În mandatul său prezidențial s-au făcut primii pași în vederea aderării la NATO și UE, România angajându-se într-un larg proces de reformă în economie, justiţie şi administraţie. În martie 2003 iniţiază Acţiunea Populară, partid la care am avut onoarea sa fiu Secretar General și care în aprilie 2008 fuzionează cu Partidul Naţional Liberal. În mai 2008 înfiinţează Forumul Academic Român, alături de prestigioase personalităţi ale vieţii academice româneşti. Președintele Constantinescu și-a declarat susținerea pentru Crin Antonescu la funcția de președinte al României. Frumoasă lecție de viață!
Într-o lume în care valorile şi reperele morale sunt în declin , implicarea socială și conștiința civică sunt deziderate esențiale pentru buna funcționare a unei societăți democratice. În teorie, cetățenii ar trebui să fie actorii principali în viața politică și socială, să participe activ la deciziile care le afectează comunitatea şi să își exercite drepturile și obligațiile fundamentale într-un mod responsabil. Totuși, realitatea este mult mai complexă și contradictorie. Societatea noastră este marcată de un individualism ascendent, încurajat de valorile consumerismului și ale succesului personal, mai ales acela legat de ptoiectarea propriei imaginii pe reţelele sociale. În acest context, noțiunile de bine comun, solidaritate și responsabilitate civică sunt adesea lăsate în umbră. Individualismul exacerbat nu doar că subminează reperele morale și politice, dar creează și o cultură a competiției și auto-suficienței, unde empatia și implicarea în comunitate devin inevitabil marginale. ...