Mi-a captat atenția zilele trecute un articolul foarte interesant pe care Varujan Vosganian l-a postat pe blogul său. Îmi face plăcere să împărtășesc și cititorilor mei punctul său de vedere referitor la tema avansărilor din armată, temă ce s-a aflat în prim-planul scenei politice în ultimele zile.
”Permiteţi să raportez: am efectuat serviciul militar cu termen redus în perioada octombrie 1977 – iunie 1978 la UM 01256, în Caracal. Am primit, după un nou stagiu de două săptămâni, la sfârşitul studiilor universitare, în septembrie 1982, gradul de sublocotenent în rezervă. Cum de atunci nu am fost niciodată concentrat, în calitate de rezervist, am păstrat aceleaşi două steluţe pe umăr. Mărturisesc că am fost întrebat – vă imaginaţi, mai ales pe vremea când eram ministru – dacă doresc să fiu înaintat în grad. Mi s-a părut însă că a fi înaintat în grad fără să parcurgi stagiile de pregătire aferente e doar un fel de-a confirma că îmbătrâneşti pe degeaba. Astfel încât, cel puţin din punct de vedere militar, am rămas sublocotenent, tânăr şi neliniştit.
Ce ne facem, însă, cu puhoiul de avansări din ultimii ani? Nu ştiu câţi generali are acum Armata Română, dar mi-e şi frică să întreb.
(...)
Nu ştiu cât e de adevărată lista coloneilor politici şi jurnalişti prezentată de Antena 3. Dar, dacă vom consulta lista generalilor, unde găsim oameni care n-au fost în viaţa lor pe vreun teatru de război, n-au parcurs etapele obligatorii de studiu şi de instrucţie, confundându-se campaniile militare cu campaniile electorale, e lesne de înţeles cam cum stă treaba şi cu coloneii. Cel mai interesant este că mulţi dintre aceşti colonei nici nu au fost militari de carieră, au fost rezervişti (atunci când, totuşi, au efectuat stagiul militar). Ca şi cum ai putea să iei Gheata de aur stând tot timpul în vestiare.
Nu înţeleg cu ce te poate încălzi faptul că, dacă tot eşti în rezervă şi ai depăşit vârsta de concentrare, ai umerii încărcaţi de grade militare. Ce importanţă are, doar nu eşti un hotel din Dubai, să te lauzi cu stelele. Onoarea castei militare trebuie respectată. Noi am avut doar trei mareşali (cu excepţia regilor, care primeau onorific acest titlu): Prezan, Averescu şi Antonescu. Am avut generali faimoşi, care au făcut faima Armatei Române. Avem şi acum generali de această talie, chiar dacă – din fericire – nu au participat la războaie care să adeverească acest lucru. Gradul de general, ca orice alt grad din armata română, trebuie respectat iar primul gest de respect este să îi asigurăm prestigiul. Când tipăreşti prea multă monedă, e inflaţie şi moneda îşi pierde prestigiul. Când confecţionezi prea multe decoraţii şi prea mulţi epoleţi, ai inflaţie de colonei şi de generali şi funcţia militară îşi pierde prestigiul.
Vedem generali făcuţi peste noapte, epoleţi care rodesc, ca sub o ploaie de stele. Colonei care au trudit doar la căputa cizmei domnului preşedinte, ca ea să stralucească mai bine. Rog pe toţi aceştia să se gândească la faptul că un soldat mort pe un teatru de război primeşte doar o avansare de un grad, post-mortem. Şi poate că atunci se vor ruşina şi vor da înapoi stelele care le luminează pe degeaba umerii costelivi, netrăiţi în onoarea militară.”
Sursa: Raportez cu mândrie: deţin cel mai glorios şi mai lipsit de suspiciune grad din Armata română: cel de sublocotenent, Blog Varujan Vosganian, www.vosganian.ro