Geometrie sacră

Toate dimensiunile piramidelor se bazează pe o uluitoare acrobație a celor mai controversate numere ale matematicii și ale naturii: pi (3,14) și 1,618 (numărul de aur), din a căror combinare geometrică ar fi rezultat tot ceea ce poate clădi armonios omul, inspirat de dinastia sapiențială a zeului Thot. Mai mult, diametrele planetelor Sistemului Solar au loc și ele în geometria riguroasă a piramidelor. Poate o mână și o minte de geniu au existat pe aceste meleaguri cu milenii în urmă deaoarece:

1. Axa care unește marea sală subterană a platoului Giseh cu centrul micii piramide asociată Sfinxului trece prin Ierusalim. Ori, acest oraș nici nu exista pe vreo hartă la vremea construirii Sfinxului (de fapt nici nu se punea problema cunoștințelor geografice în cadrul civilizației egiptene din mileniul III i.Ch.).

2. O linie dreaptă, care unește vârfurile piramidelor lui Keops și Mikerinos și trece pe la jumătatea muchiei piramidei lui Kefren, ajunge până la misterioasele ruine ale unor edificii descoperite în plin deșert. S-a gândit oare arhitectul să atragă atenția asupra vreunei legături oculte între monumentele platoului Giseh și acele neelucidate morminte izolate și îngropate în nisipul mileniilor?

3. Cum a fost posibilă așezarea centrelor de simetrie ale celor trei piramide și a Sfinxului după criteriile extrem de riguroase ale unor triunghiuri cu totul speciale, necunoscute în acea epocă? Este vorba de triunghiul sacru al lui Pitagora (dreptunghic, cu laturile 3, 4 și 5) și triunghiul sublim (isoscel, cu două laturi egale cu numărul de aur și o latură egală cu unitatea).

Este evident că nu ne putem imagina cum niște blocuri de piatră de peste două tone au fost parcă așezate cu o mână fermecată și nu cu o populație de muncitori având dispozitive rudimentare. Dar mai presus de orice, nimeni nu poate decât specula pe marginea motivației unei astfel de gândiri arhitectonice incompatibile cu epoca edificării respectivelor monumente. Egiptologii sunt unanimi într-o singură privință: faraonii nu au fost niște excentrici doritori să-și pună supușii la treabă în urma unor capricii. Religiozitatea lor este mai presus de orice îndoială, dar de la credință la arhitectură (privită nu numai ca artă, ci și ca geometrie și trigonometrie în vremea când aceste științe nu existau nici măcar în faza de embrion) este o distanță inexplicabilă.

Mai adăugăm un aspect cel puțin la fel de straniu: raza cercului care se înscrie în triunghiul piramidei lui Keops este proporțională cu distanța medie dintre Mercur și Soare.

Dezbaterea ”Educatie la firul ierbii”- editia a doua

Sâmbăta trecută am participat la cea de-a doua ediție a dezbaterilor ”Educație la firul ierbii”, eveniment organizat de Institutul de Management și Dezvoltare Durabilă, partener al organizației pe care o conduc în numeroase alte proiecte.
Evenimentul a fost moderat de către jurnalistul Robert Turcescu, iar dintre invitati menționez: Conf. Univ. Dr. Mireille Rădoi – Director General Biblioteca Central Universitară “Carol I”, Raluca Antonescu – Fondator “Antonescu PR Consulting”, Dragoș Novac - Fondator Metropotam, Alida Ristea – Președine Fundația Avatar, Elena Gaspar- Coordonator Comunicare Asociația Environ, Andreea Stoiciu – Director IMDD.
Cele doua sesiuni ale evenimentului au vizat educația, temă lansată în cadrul primei ediții ”Educație la firul ierbii” de către IMDD și protecția mediului, prin proiectul comun “Nouă ne pasă de viitorul mediului! Ești alături de noi?”, susținut de Fundația Avatar. Discuțiile s-au axat pe următoarele teme: voluntariat, implicare în comunitate, ecologie și protecția mediului.
Una dintre concluziile rezultate din dialogul cu tinerii participanți a fost aceea că datorită vârstei lor aceștia se pot adapta mult mai ușor la contextul social actual, iar activitățile extracurriculare pe care le desfășoară îi transformă într-un model demn de urmat. Feed-back-ul primit în timpul discuțiilor din partea tinerilor a fost peste așteptări, relevând faptul ca cei mai multți dintre fie că deja sunt voluntari, fie că își doresc să participe la activități de voluntariat în viitor.
Un alt subiect important al dezbaterii a fost dezvoltarea durabilă, cu o dublă dimensiune: individuală – ca responsabilitate a fiecăruia dintre noi și colectivă, reprezentată de măsurile socio-economice implementate și asumate.

Despre dezvoltarea durabilă

Dezvoltarea economică durabilă este un tip sau o formă de dezvoltare economică ce asigură satisfacerea cerinţelor prezente de consum fără a le compromite sau prejudicia pe cele ale generaţiilor viitoare. Dezvoltarea economică durabilă sau viabilă nu poate fi limitată la cercetarea economică şi la asigurarea calităţii mediului ambiant, ci trebuie să cuprindă şi crearea cadrului favorabil pentru soluţionarea problemelor sociale cu care se confruntă individul şi colectivităţile. În această viziune, îmbogăţită după Conferinţa de la Rio de Janeiro, dezvoltarea economică durabilă sau viabilă reprezintă forma, sau tipul de dezvoltare care îmbină armonios, echilibrat, realizarea creşterii economică, protecţia mediului înconjurător, justiţia socială şi democraţia. Până în anul 1987 au fost identificate 60 de definiţii ale conceptului ce trebuia să redea conţinutul acelui proces de dezvoltare care să nu stopeze creşterea economică aşa cum se preconiza în primul rând. Iată câteva dintre ele:

"Dezvoltarea durabilă corespunde cerinţelor prezentului fără să compromită posibilităţile generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi " - Comisia Naţiunilor Unite pentru Mediul Inconjurator şi Dezvoltare.

"Prin urmare, pot spune ca pământul aparţine fiecărei generaţii pe durata existenţei sale, care i se cuvine pe deplin şi în intregime, nici o generaţie nu poate face datorii mai mari decât pot fi plătite pe durata propriei existenţe"- Thomas Jefferson, 6 Septembrie 1789.

"Durabilitatea este doctrina de urgenţă prin care dezvoltarea şi progresul economic trebuie să aibă loc şi să se menţină de-a lungul timpului, în limitele stabilite de ecologie în sensul cel mai larg prin interdependenţa fiinţelor umane şi slujbelor lor, biosferei şi legilor fizicii şi chimiei care o guvernează... Rezultă că protecţia mediului şi dezvoltarea economică sunt într-adevar procese antagonice" - William D. Ruckelshaus, "Toward a Sustainable World," Scientific American, September 1989.

"Cuvantul durabil (de susţinere) are rădăcini în limba latină, subtenir insemnând "a stavili/reţine" sau "a sprijini de jos". O comunitate trebuie să fie sprijinită de jos-de către locuitorii actuali şi viitori. Unele locuri, prin combinarea specifică a caracteristicilor fizice, culturale şi poate spirituale, inspiră oamenii să aibă grijă de comunitatea lor. Acestea sunt locurile în care durabilitatea are cele mai mari şanse de existenţă (menţinere)" - Muscoe Martin, "A Sustainable Community Profile," from Places, 1995.

"Un efort de susţinere a comunităţii constă în adoptarea unor sisteme pe termen lung, integrate, de dezvoltare şi realizare a unei comunităţi viabile prin luarea în considerare a problemelor economice, de mediu şi sociale. Alte elemente importante ale unor astfel de eforturi sunt cultivarea unei semnificaţii categorice comunităţii şi făurirea de parteneriate şi inţelegeri între mandatari. Punctul de concentrare şi mărimea eforturilor durabilităţii depind de condiţiile locale, inclusiv de resurse, acţiuni politice, individuale şi de trăsăturile remarcabile ale comunităţii. Demersurile pentru susţinerea comunităţilor au fost aplicate chestiunilor privind expansiunea urbană, dezvoltarea şi progresul economic, conducerea (administrarea) ecosistemului, agriculturii, clădiri ecologice, conservarea energiei şi prevenirea poluării. Multe dintre aceste chestiuni şi alte asemenea probleme ale comunităţii nu pot fi abordate cu uşurinţă, prin moduri sau elemnte tradiţionale, în societatea noastră. Mulţi oameni consideră ca este mai bine ca astfel de probleme să fie tratate prin metode de abordare mai cooperante şi holistice, deoarece asemenea probleme sunt confuze, multidisciplinare, multiorganizaţionale, cu mize multiple şi multisectoriale în natura lor" - Beth E. Lachman, Critical Technologies Institute, "Linking Sustainable Community Activities to Pollution Prevention: A Sourcebook," April 1997.

La nivel statal, dezvoltarea durabilă se poate defini drept capacitatea unui sistem naţional de a realiza echilibru între condiţiile sociale, economice, tehnice şi de mediu în procesul de evoluţie, în timp ce la nivel industrial aceasta presupune modelarea activităţilor care optimizează profiturile economice şi sociale pentru generaţia contemporană, fără a primejdui potenţialul corespunzător unor beneficii destinate generaţiilor viitoare.

Strada de C'Arte

Saptamana trecuta am participat, in calitate de presedinte al Institutului pentru Cercetari Politice, alaturi de partenerul nostru, Institutul de Management si Dezvoltare Durabila la cel mai mare eveniment cultural in aer liber, „Strada de C’Arte”.

Evenimentul, care a debutat in data de 17 septembrie 2011 si se va incheia in data de 24 septembrie 2011 este organizat de Biblioteca Central Universitara „Carol I”.

Institutul de Management si Dezvoltare Durabila a organizat activitatile in sectiunea dedicata copiilor - Strada Copiilor, ce a fost amplasata pe strada C.A Rosetti. Micii vizitatori s-au putut implica in ateliere de desen, pictura, modelaj si scriere creativa, recompensate cu diplome si premii. Toate jocurile si activitatile propuse de IMDD au promovat educatia alternativa, exprimarea libera a imaginatiei copiilor, incurajand si implicarea activa a parintilor.

Pasionatii celor 7 arte au putut viziona piese de teatru, expozitii de pictura si arhitectura, standuri de carte cu un design aparte, lounge-uri de exterior, ateliere de creatie pentru copii, proiectii de filme, dezbateri si dialoguri despre arta cu Gabriel Liiceanu, Horia Roman Patapievici, Andrei Plesu, Dan C.Mihailescu, Sandra Pralong, Razvan Exharhu si s-au bucurat de tururi gratuite ale Bibliotecii.

Inca din primele doua zile evenimentul s-a dovedit a fi un real succes, dovada fiind numarul foarte mare de vizitatori de toate varstele. De asemenea, „Strada de C’Arte”, dar mai ales, „Strada Copiilor” au fost intens mediatizate, fiind prezenta nu doar presa romaneasca ci si cea internationala (CNN). Personal, am avut ocazia de a acorda un interviu reporterului CNN, Adjarho Obaro, acesta fiind interesat nu doar de desfasurarea evenimentului ci si de motivele care ne-au determinat sa ne implicam in acest demers: „S-a urmarit (...) ca toti copii care au participat la manifestare sa redescopere valorile si modelele reale ale societatii. Copii sunt totdeauna un subiect prea interesant pentru a fi ignorat indiferent de timp, deoarece ei sunt viitorul societatii de maine”.