Apariția Societății Civile este rezultatul unei mișcări spontane a cetățenilor care constituie în mod liber diverse forme de asociere: asociații, organizații, cluburi, participând benevol la activitatea acestora, urmărind obiective și interese civice. Datorită specificului său, Societatea Civilă întărește legitimitatea democrației, multiplică mijloacele de expresie a intereselor, întărește încrederea cetățenilor în puterea lor, permite recrutarea și formarea de noi lideri. Societatea Civilă din România are în momentul de față un rol redus în influențarea deciziilor politice și economice care se iau. Rolul Societății Civile este însă foarte important în țările care au adoptat sistemul de guvernare democratic și economia de piață de puțină vreme, țări în care pericolul unor derapaje riscante este mult mai ridicat. În fapt, evoluția sinuoasă a clasei politice și a economiei românești de după 1989 a fost insoțită de o evoluție la fel de oscilantă a Societății Civile. Evoluția Societății românești nu poate fi imputată însă doar politicienilor. Liderii unor organizații nonguvernamentale s-au compromis de multe ori prin tăcerea suspectă în fața abuzurilor patronate de cei pe care i-au ajutat să ajungă la putere. Modernizarea României va putea avea loc doar în situația în care maturizarea clasei politice se va produce concomitent cu cea a societății civile dar și printr-o reașezare naturală și firească a valorilor din întreaga societate. Internetul a căpătat deja astăzi aspectul unui fenomen social și economic într-o societate umană care va trebui să se schimbe pentru a putea face față cu bine provocărilor tehnologiei contemporane. În România, cetățenii, dar și societatea civilă trebuie să scape din brațele mass-mediei clasice, pe care o pot controla inclusiv prin cumpărare directă, diversele cercuri de interese. Internetul este, încă, un tărâm al libertății de expresie aproape totale. Insuficiența reglementărilor în domeniu nu va dura prea mult și există posibilitatea ca internetul să nu mai fie sinonim cu libertatea pe care o are astăzi. Constituirea unei structuri a societății civile care să se ocupe de protecția drepturilor cetățenilor în mediul virtual este o necesitate în condițiile în care internetul a început deja să-și depășească condiția de "bibliotecă virtuală" și tinde să devină un spațiu care dublează spațiul real, spațiu în care se poate comunica, se poate învăța, se poate asista la spectacole de divertisment, se pot face tranzacții comerciale sau se poate vota. Societatea Civilă în era virtuală va putea să atragă atenția când se va încerca reglementarea unor aspecte ale internetului care vor prezenta un potențial pericol privind: intimitatea personală, a îngrădirii libertății de expresie, a libertății de comunicare sau a libertății de tranzacționare a unor bunuri. În egală măsură, va trebui să militeze eficient pentru accesul egal la internet al oamenilor din toate țările lumii, acces care să nu fie împiedicat de costuri exagerate sau de dispoziții abuzive ale unor administrații politice, constituirea în acest fel a unei Societăți Civile virtuale, care să poată avea un cuvânt de spus atunci când se întâmplă abuzuri în orice țară de pe glob. Există astăzi puține organizații ale Societății Civile cum sunt Crucea Roșie, Medici Fără Frontiere, Amnesty International sau Greenpeace care intervin și iau atitudine indiferent de țara în care au loc abuzuri, mobilizând opinia publică internațională și făcând presiuni asupra organismelor de decizie de la nivel internațional cum sunt Organizația Națiunilor Unite, Consiliul Europei, etc. Constituirea unei Societăți Civile virtuale cu ajutorul internetului ar putea să-i apropie pe oamenii din toate colțurile lumii și în afară de o îmbunătățire a comunicării între persoane aparținând unor culturi diferite, ar putea să definească un set comun de măsuri care să permită exportul democrației și respectarea drepturilor omului oriunde pe glob.
Într-o lume în care valorile şi reperele morale sunt în declin , implicarea socială și conștiința civică sunt deziderate esențiale pentru buna funcționare a unei societăți democratice. În teorie, cetățenii ar trebui să fie actorii principali în viața politică și socială, să participe activ la deciziile care le afectează comunitatea şi să își exercite drepturile și obligațiile fundamentale într-un mod responsabil. Totuși, realitatea este mult mai complexă și contradictorie. Societatea noastră este marcată de un individualism ascendent, încurajat de valorile consumerismului și ale succesului personal, mai ales acela legat de ptoiectarea propriei imaginii pe reţelele sociale. În acest context, noțiunile de bine comun, solidaritate și responsabilitate civică sunt adesea lăsate în umbră. Individualismul exacerbat nu doar că subminează reperele morale și politice, dar creează și o cultură a competiției și auto-suficienței, unde empatia și implicarea în comunitate devin inevitabil marginale. ...