Mâine, Biroul Politic Central, alege dintre membrii săi sau nu, Directorul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale. Nu mă pot abține să nu fac cîteva considerații despre calitațile pe care trebuie să le aibă și capcanele pe care trebuie să le ocolească liderul unui staff de campanie electorală. Chiar dacă teoretizez puțin, sunt sigur că veți putea lesne să alcătuiți portretul robot al unui bun manager. Teoreticienii managementului organizațional au în comun cîteva principii atunci cînd vorbesc despre conducere, cum ar fi: comanda unitară, apropierea conducerii de execuție, promovarea spiritului de echipă, concordanța dintre subiectul, obiectul și scopul conducerii, ca să amintesc doar de o parte a lor. Iar cele mai importante funcțiuni sunt: prevederea, planificarea, comanda, conducerea și controlul. Cel desemnat, trebuie deci să poată asigura toate aceste cerințe. Știu mulți colegi cu experintă managerială, inclusiv în managementul electoral, capabili să pună în practică toate aceste principii. Sper doar, ca pe două dintre ele, să le văd duse la extrem: “spiritul liberal” de echipă și apropierea conducerii de structurile locale.
Într-o lume în care valorile şi reperele morale sunt în declin , implicarea socială și conștiința civică sunt deziderate esențiale pentru buna funcționare a unei societăți democratice. În teorie, cetățenii ar trebui să fie actorii principali în viața politică și socială, să participe activ la deciziile care le afectează comunitatea şi să își exercite drepturile și obligațiile fundamentale într-un mod responsabil. Totuși, realitatea este mult mai complexă și contradictorie. Societatea noastră este marcată de un individualism ascendent, încurajat de valorile consumerismului și ale succesului personal, mai ales acela legat de ptoiectarea propriei imaginii pe reţelele sociale. În acest context, noțiunile de bine comun, solidaritate și responsabilitate civică sunt adesea lăsate în umbră. Individualismul exacerbat nu doar că subminează reperele morale și politice, dar creează și o cultură a competiției și auto-suficienței, unde empatia și implicarea în comunitate devin inevitabil marginale. ...