Cateva imagini din scurta perioada de concediu...

Despre „Pachetul Energetic III”

Sectorul energetic din ţările Uniunii Europene a cunoscut o dezvoltare constantă. Pentru a dinamiza procesul de dezvoltare a pieţei interne comune în sectorul energetic, Comisia Europeană a elaborat Pachetul  Energetic  III care prevede transpunerea în legislaţiile naţionale ale ţărilor membre  a  Directivei 2009/72/ privind Normele comune pentru Piaţa Internă a energiei electrice, precum şi a Directivei 2009/73/CE privind Normele comune pentru Piaţa Internă a gazelor naturale. Aş dori, pentru început, să fac o precizare importantă în sensul că noua lege cadru a energiei electrice şi gazelor naturale, Legea 123/2012, care a intrat în vigoare în luna iulie a anului trecut, aduce multe elemente de noutate ce decurg din normele europene in domeniu. Și anume:

• Alegerea modelului de separare a operatorului de transport şi sistem. România a ales modalitatea „operator de sistem independent”(ISO), atât pentru sectorul gazelor naturale cât şi pentru cel al energiei electrice, în condiţiile în care reţelele de transport sunt proprietate publică a statului.  Acest model  permite certificarea  operatorului de transport şi sistem cu respectarea prevederilor comunitare, concomitent cu păstrarea regimului juridic de proprietate existent, asigurând în acelaşi timp, o separare efectivă a intereselor legate de transport faţă de cele legate de producere şi furnizare.
• Renunţarea la tarifele reglementate pentru consumatorii finali şi dezvoltarea pieţelor concurenţiale de energie electrică şi gaze naturale. Se prevede renunţarea etapizată la tarifele reglementate pentru clienţii noncasnici, respectiv casnici, în condiţiile  asigurării suportabilităţii acestei măsuri de către clienții finali.  A fost inclus în lege şi principiul „non-reversibilităţii” la tarifele reglementate pentru consumator odată ce a optat pentru piaţa concurenţială.
• Protecţia consumatorilor. Se dispune înfiinţarea unor Comisii de soluţionare a disputelor pe piețele angro şi cu amănuntul, ca organisme independente extrajudiciare, organizate în cadrul ANRE. În acelaşi sens, este stipulat şi dreptul clienţilor finali de energie electrică de a apela la serviciile unui mediator, în conformitate cu prevederile Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare.
• Consolidarea piețelor concurențiale de energie electrică şi gaze naturale prin creşterea transparenței, implementarea de noi platforme de tranzacționare în sectorul gazelor naturale, reglementarea activității operatorului de piață.

Cel de-al Treilea Pachet Energetic include așa cum menționam, un număr semnificativ de măsuri menite să protejeze consumatorul european. Una dintre cele mai importante schimbări aduse, vizează statutul consumatorului de energie. De exemplu, un aspect foarte important în ceea ce priveşte aprovizionarea consumatorilor îl reprezintă accesul la date obiective şi transparente privind consumul. Consumatorii trebuie să aibă acces la datele privind consumul, preţurile asociate şi costurile serviciului, astfel încât să fie în măsură oricând să se adreseze concurenţei pentru a le fi prezentată o ofertă alternativă.

Noua legislaţie conferă consumatorilor următoarele drepturi:

• Schimbarea furnizorului de gaze naturale sau electricitate să se poată produce într-un interval de timp de trei săptămâni;
• Schimbarea furnizorului de gaze naturale sau electricitate este gratuită;
• După schimbarea furnizorului de energie, consumatorul trebuie să primească un decont final de lichidare, în cel mult şase săptămâni de la schimbarea furnizorului;
• Clienţii pot cere, şi furnizorii sunt obligaţi să le pună la dispoziţie toate informaţiile relevante privind consumul de energie;
• Furnizorii de energie electrică sunt obligaţi să detalieze în documentele informative cerute de clienţii finali ponderea fiecărei surse de energie din mixul energetic furnizat;
• În ceea ce priveşte operarea reclamaţiilor şi soluţionarea extrajudiciară a litigiilor, statele membre trebuie să înfiinţeze un mecanism independent, al cărui scop principal este tratarea prioritară a plângerilor consumatorilor;
• În ceea ce priveşte informaţiile privind drepturile consumatorilor, statele membre trebuie să alcătuiască o listă concisă şi clară. De asemenea, furnizorii de energie electrică sau operatorii de sisteme de distribuţie au obligaţia de a prezenta tuturor clienţilor lor un exemplar al listei cu drepturile consumatorului de energie;
• Este o obligaţie a tuturor statelor membre să garanteze că toţi clienţii casnici beneficiază de servicii universale. Prin servicii universale se înţelege dreptul de furnizare pe un anumit teritoriu a energiei de o calitate bine definită, iar preţurile trebuie sa fie transparente, nediscriminatorii şi posibil de comparat cu preţurile altor furnizori.

O altă prevedere importantă ce decurge din aceleași norme, este siguranţa alimentării cu energie şi gaze naturale. Acesta  este un obiectiv de o importanţă vitală pentru dezvoltarea Uniunii Europene, în vederea punerii în aplicare a unei politici durabile privind schimbările climatice, precum şi pentru încurajarea concurenţei pe piaţa internă. În acest scop, este asigurată compatibilitatea Legii 123/2012  cu prevederile  Regulamentului (CE) nr. 714/2009, respectiv Regulamentului (CE) nr. 715/2009, în ceea ce priveşte accesul la capacităţile de interconexiune transfrontaliere, inclusiv principiile de alocare a acestora şi de management al congestiilor, pentru a garanta alimentarea cu energie din toate sursele, la cele mai competitive preţuri, atât pentru consumatori, cât şi pentru sectorul industrial.

Voi menționa aici câteva propuneri privind securitatea energetică şi solidaritatea între statele membre:

• Promovarea infrastructurii necesare şi diversificarea surselor energetice;

•  Îmbunătăţirea relaţiilor externe cu ţările din afara UE, pentru identificarea unor noi furnizori, dar şi pentru optimizarea relaţiei cu Rusia, principalul furnizor al UE;

•  Revizuirea legislaţiei privind stocurile de gaz şi petrol şi crearea unui mecanism de răspuns la criză;

• Un mai mare accent pe eficienţa energetică;

• Utilizarea mai bună a resurselor şi a rezervelor energetice ale UE.

Bugetul UE – Viitorul nu sună foarte bine!

Bugetul Uniunii Europene este actul care autorizează în fiecare an finanțarea ansamblului activităților și intervențiilor comunitare. În funcție de acesta pot fi observate în fiecare an prioritățile și orientările politice comunitare. Evoluția sa de-a lungul timpului reflectă transformările succesive ale construcției europene. În 1970, bugetul comunității era de 3,6 miliarde ecu ( la 1 ian. 1999, 1ecu = 1 euro) și era constituit aproape în totalitate din fonduri pentru cheltuielile legate de politica agricolă comună.

Aceasta este teoria. Practic bugetul arata orientarea economică viitoare, predicţiile de creştere economică dar şi domeniile pe care statele Uniunii le considera că trebuie îmbunătăţite.  Având în vedere acest lucru, Bugetul Uniunii ar trebui să indice trendul evoluţiei economico-sociale în următorii şase ani. “Bugetul european nu este o operaţiune contabilă. Viaţa, supravieţuirea regiunilor, a unor întregi grupuri sociale depind de acest buget” cum spune şi Herman Van Rompuy, președintele Consiliului European.

Problemă însă este că Bugetul 2007 – 2013 nu a putut prevedea criză economică. Bugetul a fost alcătuit însă în perioada de boom economic iar prevederile lui de atunci exced posibilităţile statelor de acum.

Uniunea Europeană a propus pentru perioada 2014 - 2020 un buget de 1025 miliarde euro, dintre care 376 miliarde euro sunt alocaţi instrumentelor politicii de coeziune 2014 - 2020, 40 miliarde euro pentru facilitatea Conectarea Europei care finanţează proiectele transfrontaliere de energie, transport şi tehnologia informaţiei, iar 649 miliarde merg către politica de agricultură, cercetare, externe, etc. Acesta este mai mare decât bugetul UE pentru 2007-2013 care a fost de 862,36 miliarde euro.

Cu toate că statele UE sunt afectate de criză economică liderii Parlamentului European nu înţeleg acest lucru şi doresc un buget crescut, conform trendului de până acum al bugetelor UE. Aici există o diferenţă de opinie între membrii Consiliului European care au aprobat acest buget fiind mulţumiţi de faptul că valoarea Uniunii se poate menţine la volumele din 2007 deşi nevoile sociale au crescut datorită crizei faţă de anul 2007, generând un deficit  de resurse, şi membrii Parlamentului care văd în acest buget un colac de salvare pentru economiile ţărilor lor. Astfel Preşedintele Partidului Popular European, Joseph Daul, a spus "În acest moment, în faţa unor state care nu mai pot face totul, concetăţenii noştri au nevoie de valoarea adăugată a Europei”
Cu toate acestea avem şi o propunere realistă a şefului PPE “Vrem un angajament ferm asupra unei clauze de revizuire, în doi sau trei ani, pentru a permite noului Parlament să revadă acest buget”, ceea ce ne duce cu gândul fie la posibilitatea reală ca acest buget să nu poată fi respectat sau la speranţa că economiile europene vor creşte şi atunci va trebui să crească şi Bugetul să nu ne aflam în situaţia bugetului actual.

Pe lângă faptul că bugetul este prea redus, aceştia atrag atenţia şi asupra diferenţei de 51,5 miliarde euro dintre angajamente şi plăţile anticipate. Parlamentarii susţin că finanţarea deficitului încalcă articolul 323 din tratatul UE, care îi interzice blocului comunitar să aibă deficit bugetar. În plus se mai pune problema pierderii competitivităţii faţă de restul economiilor mondiale prin lipsa finanţării în domenii economice cheie.

România ar putea accesa aproape 40 miliarde de euro de la UE în următorii șapte ani. Însă  rata mică de absorţie de până acum face creşterea bugetului o discuţie inutilă şi exista chiar posibilitatea să ajungerm contributor net peste şapte ani.

Un viitor care nu sună tocmai bine!