Astăzi, 29 mai 2025,
Curtea Constituțională a României a luat o Decizie care a picat ca un trăsnet
peste societatea civilă, jurnaliști și cetățeni preocupați de ce se întâmplă cu
banii publici: declarațiile de avere și interese ale demnitarilor nu vor mai fi
publice. CCR a decis că
anumite prevederi din Legea 176/2010, cele care permiteau publicarea online a
declarațiilor, inclusiv informațiile despre veniturile soților și copiilor,
sunt neconstituționale. Practic, una dintre cele mai importante unelte pentru
controlul cetățenesc și jurnalistic al puterii dispare peste noapte.
Ce înseamnă, de
fapt, această decizie?
Declarațiile de
avere au fost, ani de zile, un instrument prin care jurnaliștii și activiștii
descopereau averi nejustificate, conflicte de interese sau potențiale cazuri de
corupție. Erau un fel de barometru al onestității pentru cei aflați în funcții
publice. Cu ajutorul lor, presa putea verifica dacă un demnitar cu salariu de
bugetar nu cumva conducea un bolid de lux sau își cumpăra proprietăți imposibil
de justificat legal. De acum înainte,
aceste declarații nu vor mai putea fi accesate public. Motivul? Curtea spune că
publicarea lor încalcă dreptul la viață privată garantat de Constituție, mai
ales când vine vorba de membrii familiei.
De ce ne afectează
pe toți?
Să ne imaginăm o
redacție care primește un pont despre un politician care își construiește un
palat într-o zonă de lux. Fără declarația de avere, jurnaliștii nu mai pot
verifica dacă acea avere corespunde cu veniturile oficiale. Fără transparență,
demnitarii scapă de ochii publici. Mai mult, prin
eliminarea obligației de a declara veniturile soților și copiilor, se deschide
larg poarta pentru ascunderea averilor. Bunurile pot fi trecute pe numele
rudelor, iar opinia publică n-ar mai avea nicio șansă să afle adevărul.
Așa cum este firesc, după anunțul
deciziei, reacțiile n-au întârziat să apară. Din mediul online, din redacții,
de la activiști și ONG-uri, mulți au spus același lucru: suntem neplăcut surprinși de această Decizie. Cei
care sunt plătiți din bani publici, pot să nu mai fie transparenți. Jurnaliștii și
societatea civilă sunt acum puși în situația de a lupta cu mâinile legate. E greu să nu
vezi această Decizie ca pe un pas înapoi. Nu doar pentru întreg sistemul anticorupție, dar și pentru presă sau ONG-uri.
Pentru toți cei care cred că statul ar trebui să fie în slujba cetățeanului, nu
invers.
România, în
contratimp cu lumea democratică?
Realitatea este că
România se izolează prin această decizie. Peste 150 de țări au sisteme prin
care averile oficialilor sunt transparente. Curtea Europeană a Drepturilor
Omului a spus clar, încă din 2005 (în cazul Wypych vs. Polonia), că publicarea
declarațiilor de avere nu încalcă dreptul la viață privată, atâta timp cât
servește interesul public. România, pare să tragă cortina exact atunci când avea mai multă nevoie de lumină. Și
riscă nu doar pierderea încrederii cetățenilor, ci și imaginea în fața partenerilor
internaționali.
Dacă nu vrem să ne
obișnuim cu opacitatea, trebuie să reacționăm. Cum?
1. Așteptăm
motivarea completă a CCR. Speranța este ca
judecătorii să clarifice că doar informațiile sensibile despre familie trebuie
protejate, nu și averile oficiale. E o diferență uriașă între viața privată și
controlul democratic.
2. Parlamentul
trebuie să modifice Legea 176/2010 pentru a o pune în acord cu Constituția, dar
fără a distruge esența transparenței. Datele sensibile pot fi anonimizate, dar
esențialul, averea demnitarului, trebuie să rămână public.
3. Presa și
societatea civilă trebuie să țină subiectul viu. Aceasta nu este o bătălie
pierdută, ci o etapă într-un proces mai larg. Investigațiile jurnalistice,
campaniile publice, petițiile, toate pot pune presiune pe autorități.
Decizia CCR este un semnal de alarmă puternic. Dacă azi
renunțăm la transparență, mâine vom renunța la încredere. Iar fără încredere,
niciun stat nu poate funcționa bine. Vrem o țară în care
demnitarii răspund în fața cetățenilor? Sau una în care puterea se ascunde în
umbre? Alegerea e a noastră. Iar dacă nu luăm atitudine acum, s-ar putea ca
data viitoare să aflăm prea târziu ce a fost pierdut.
