Despre amprenta digitală

 

Într-o lume din ce în ce mai digitalizată, prezența noastră în mediul online devine de voie, de nevoie, omniprezentă. Fie că vorbim de rețele sociale, site-uri de cumpărături, aplicații de servicii sau platforme educaționale, fiecare acțiune pe care o întreprindem în mediul online lasă o amprentă digitală. Aceste urme digitale conduc la o cantitate imensă de informații care pot dezvălui multe despre comportamentul nostru, preferințele personale și în final, chiar despre personalitatea noastră. Amprenta digitală personală, reprezintă totalitatea informațiilor colectate în sistemele informatice, prin intermediul activităților noastre pe internet. Aceste date includ cel puțin două categorii de informații: amprenta digitală activă și cea pasivă. Amprenta activă se referă la informațiile pe care utilizatorii le oferă în mod conștient, așa cum sunt postările pe rețelele sociale, recenziile, comentariile sau fotografiile încărcate. Amprenta pasivă în schimb, constă în informațiile colectate de sisteme fără ca utilizatorul să fie pe deplin conștient, precum stocarea istoricului de navigare, datele de locație sau comportamentul de utilizare a unor platforme online. Cum se formează amprenta noastră? În primul rând prin folosirea zilnică a rețelelor sociale. Fiecare postare, like sau comentariu, contribuie la construirea unui profil psihologic. Facebook, Instagram, TikTok și alte platforme sociale, folosesc algoritmi avansați pentru a colecta date despre interesele și obiceiurile utilizatorilor. De exemplu, tipul de conținut cu care interacționezi cel mai des poate sugera preferințele tale în materie de divertisment, politică sau mod de viață. Căutările pe internet pe care le facem pe oricare motor de căutare, reflectă preocupările noastre curente. Aceste date sunt adesea folosite pentru a personaliza rezultatele căutării online și pentru a direcționa eficient publicitatea. În mod cumulativ însă, istoricul căutărilor poate oferi o imagine bine conturată asupra priorităților și nevoilor noastre. Utilizarea dispozitivelor mobile și aplicațiilor este un alt factor care pe lângă beneficiile cunoscute, conduce la colectearea unei cantități imense de informații, de la locație la obiceiuri de utilizare. De exemplu, aplicațiile de fitness pot ști cât de activ ești fizic, iar cele de streaming muzical pot determina gusturile tale muzicale. Un alt indicator al obiceiurilor tale sunt cumpărăturile online. Comercianții online folosesc aceste informații pentru a sugera produse similare sau pentru a lansa campanii publicitare țintite. Ce poate dezvălui amprenta digitală despre noi? Personalitatea si preferințele. Astfel, interacțiunea cu anumite tipuri de conținut poate indica dacă o persoană este extrovertită sau introvertită, deschisă la experiențe noi sau conservatoare. Studii recente au demonstrat că algoritmii pot deduce relativ ușor trăsăturile de personalitate din activitatea noastră online, cu un grad ridicat de acuratețe. Activitatea online poate de asemenea prezice foarte bine ce produse sau servicii suntem dispuși să achiziționăm, deci comportamentul de consum. Acest lucru permite companiilor să își personalizeze ofertele și să ne targeteze cu reclame relevante. De exemplu, dacă un utilizator face numeroase căutări legate de echipamente de fitness, probabil va fi ținta reclamelor pentru suplimente nutritive sau chiar echipamente sportive. Preferințele politice și sociale, ceea ce apreciem, distribuim sau comentăm pe rețelele sociale poate oferi indicii relevante despre opiniile noastre politice sau atitudinile față de problemele sociale. Algoritmii de pe platforme precum Facebook sau Twitter pot deduce rapid ce ideologii politice ne influențează și ne pot prezenta conținut care confirmă acele opinii, fenomen cunoscut sub numele de "camera de ecou".

 

Care sunt riscurile formării unei amprente digitale? În primul rând, ne este afectată intimitatea. Analiza comportamentului nostru online poate duce la clasificarea utilizatorilor în categorii de risc sau oportunitate, ceea ce poate contribui la o posibilă discriminare. De exemplu, unele companii pot decide să nu ofere anumite produse sau servicii unor grupuri specifice, pe baza profilurilor create prin datele online. Exploatarea datelor colectate despre noi pentru a ne manipula comportamentul de consum sau chiar opiniile civice sau politice. Scandalul Cambridge Analytica este un exemplu notoriu despre cum datele utilizatorilor online pot fi exploatate pentru a influența rezultatele electorale. Acest scandal a izbucnit în anul 2018, când s-a aflat că firma de consultanță politică a colectat în mod ilegal datele personale a peste 87 de milioane de utilizatori ai Facebook. Aceste date au fost folosite pentru a construi profiluri psihologice detaliate, cu scopul de a influența comportamentul electoral în campanii politice majore, inclusiv în alegerile prezidențiale din SUA din anul 2016 și referendumul britanic pentru Brexit. Cambridge Analytica a exploatat o breșă în politica de confidențialitate a Facebook, obținând acces la informațiile utilizatorilor fără acordul lor expres, declanșând controverse globale legate de protecția datelor, manipularea opiniei publice și etica platformelor tehnologice. Scandalul a dus la anchete, sancțiuni și la o reevaluare a reglementărilor privind confidențialitatea datelor.

În concluzie, amprenta digitală este un indicator relevant al identității noastre, dezvăluind preferințele, obiceiurile și chiar vulnerabilitățile noastre. Deși poate oferi avantaje, precum experiențele personalizate, trebuie să fim conștienți de riscurile care vin la pachet și să ne asumăm responsabilitatea pentru partajarea intimității în mediul  online. Într-un mediu digital care evoluează rapid, educația privind securitatea datelor și gestionarea atentă a informațiilor pe care le împărtășim online devine esențială pentru a ne proteja identitatea, libertatea și autonomia.

La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul...

Într-o epocǎ în care știința și religia nu mai sunt inamicii de altǎdatǎ, teoria conform căreia o civilizație extraterestrǎ, sau mai multe, ar fi venit pe Terra în trecutul îndepărtat, a construit edificii megalitice, piramide, aşezǎri grandioase, a uns Regi, şi a lasat în urmǎ o serie întreagǎ de artefacte inexplicabile, este unul dintre cele mai fascinante și controversate subiecte de discuție din zilele noastre. Deși popularizate excesiv de numeroși autori, mai ales in mediul online, aceste teorii încǎ nu se bazează pe dovezi arheologice sau științifice solide, dar pot avea o influențǎ asupra modului în care este perceputǎ istoria civilizației umane.

Ideea că Pământul ar fi fost vizitat sau chiar colonizat de civilizații extraterestre nu este nouă. Ea își are rădăcinile în secolului XX, fiind promovată de Zecharia Sitchin care a scris numeroase cărți în care propunea o explicatie a originii umane ce implica astronauții antici. Sitchin a atribuit formarea culturii sumeriene Anunnakilor, pe care i-a descris ca fiind o rasa de ființe extraterestre de pe o planeta de dincolo de Neptun, numita Nibiru. Cărțile lui Sitchin s-au vândut în milioane de exemplare în toata lumea și au fost traduse în peste 25 de limbi. Un alt autor de cărți care susține aceastǎ teorie, este Erich von Däniken care a scris cartea “Amintiri despre viitor” în anul 1968. Potrivit acestor teorii, realizările arhitectonice și tehnologice ale vechilor civilizații, cum ar fi piramidele egiptene, liniile Nazca din Peru sau complexul de la Göbekli Tepe, nu pot fi explicate prin cunoștințele și resursele disponibile oamenilor din acele vremuri. Astfel, s-a speculat că aceste structuri ar fi fost construite cu ajutor extraterestru. Dovezile invocate se referǎ în general la aspecte cum ar fi:

- Complexitatea construcțiilor: Se susține și nu putem sǎ nu recunoaștem ca fiind plauzibilǎ argumentația cum că marile piramide, de exemplu, ar fi prea precise din punct de vedere al orientării și prea masive pentru a fi construite de civilizațiile antice, folosind tehnologia primitivă pe care o aveau la dispoziție

 - Obiecte și artefacte inexplicabile: Anumiți teoreticieni vorbesc despre existența unor artefacte descoperite în diverse locuri care par să indice utilizarea unor tehnologii avansate, cum ar fi “mecanismul Antikythera" sau celebra "baterie" descoperitǎ lângǎ Bagdad.

- Mituri și legend: Multe culturi antice au mituri despre "zei veniți din cer" sau despre ființe superioare care au coborât pe Pământ. Susținătorii teoriei extraterestre interpretează aceste relatări ca fiind mărturii ale unor vizite ale extratereștrilor. Unii autori sugerează că relatările biblice despre îngeri sau „fiii lui Dumnezeu” care coboară pe Pământ și interacționează cu oamenii (de ex. “Geneza 6:1-4”) ar putea fi reinterpretate ca fiind vizite extraterestre. Eroii antici sunt vǎzuți ca extratereștri ori hibrizii dintre cele douǎ rase. 

Reinterpretarea textelor sacre este o altǎ metodǎ folositǎ de teoreticienii legăturii cu civilizațiile extraterestre, sugerând că anumite pasaje ar putea descrie interacțiuni cu ființe din afara Pământului. Deși aceste interpretări nu sunt acceptate de teologii tradiționali, ele au stârnit interesul celor care cred în teoria “astronauților antici”. 

Iată câteva exemple din diferite texte sacre și antice:

- Carul de foc descris de Ezechiel, susțin adepții teoriei, ar putea fi o navă spațială. Astfel, miracolul descris în textul religios este transformat într-o vizită extraterestră, diminuând caracterul divin și spiritual al relatării.

- Cartea lui Enoh este un text apocrif, care nu a fost inclus în canonul biblic traditional, descrie îngerii căzuți, numiți „Vigilenți” (sau „Observatori”), care coboară pe Pământ și învață oamenii diverse cunoștințe, cum ar fi meșteșugurile și scrierea. Susținătorii teoriei consideră că acești „îngeri căzuți” ar putea fi, de fapt, ființe extraterestre care au transmis cunoștințe tehnologice și culturale omenirii. 

- Mahabharata, unul dintre marile poeme epice ale Indiei antice, conține numeroase descrieri care au fost interpretate ca posibile referiri la tehnologii avansate, inclusiv ceea ce ar putea fi nave spațiale sau arme de distrugere în masă. Una dintre cele mai cunoscute referințe este cea la “Vimana”, vehicule zburătoare folosite de zei sau eroi.

- În Geneza 11:1-9, legat de construcția Turnului Babel, se vorbește despre cum oamenii au încercat să construiască un turn până la cer. Dumnezeu intervine și le încurcǎ limbile, împiedicându-i să finalizeze construcția. În unele interpretări speculative, acest episod ar putea reflecta o intervenție a unei civilizații superioare pentru a opri oamenii să atingă o anumită formă de putere sau cunoaștere interzisǎ.

-“Fiii lui Dumnezeu” din capitolul “Geneza 6:1-4” care s-au împerecheat cu „fiicele oamenilor” și au născut uriași sau „nefilimi”. Acești uriași sunt adesea interpretați de susținătorii teoriei extraterestre ca fiind urmașii unor ființe din afara Pământului care au interacționat cu omenirea. „Atunci când oamenii au început să se înmulțească pe pământ și li s-au născut fiice, fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase și și-au ales neveste dintre ele. (...) În acele zile erau uriași pe pământ și chiar și după aceea, când fiii lui Dumnezeu s-au împreunat cu fiicele oamenilor și le-au născut copii.” Acest pasaj este văzut ca o posibilă referință la interacțiunea dintre oameni și ființe superioare din afara Pământului. Această descriere a unor ființe din ceruri care coboară pentru a interacționa cu oamenii este una dintre cele mai frecvent citate de susținătorii teoriei.

Deși aceste teorii sunt speculative și nu sunt susținute de dovezi științifice irefutabile, ele rămân populare în anumite cercuri și continuă să fascineze publicul mai ales datorită conexiunilor lor cu misterele nerezolvate ale antichității.Pentru cercetǎtori și credincioși, aceste teorii prezintă mai multe probleme fundamentale:

1. Lipsa unor dovezi concrete – Nu există nicio dovadă științifică solidă care să ateste intervenția extraterestră în construirea monumentelor antice. 

2. Subestimarea capacităților umane – O problemă majoră a acestor teorii este că ele subestimează adesea inteligența și creativitatea oamenilor antici. În loc să recunoaștem că civilizațiile vechi au dezvoltat soluții inovatoare pentru provocările pe care le-au întâmpinat, atribuim realizările lor unor forțe exterioare.

3. Interpretari exagerate – Multe dintre "dovezile" invocate, cum ar fi obiectele misterioase sau simbolurile mitologice, sunt adesea interpretate greșit sau scoase din context. De exemplu, miturile despre "zei" nu trebuie neapărat să fie luate literal; ele pot fi expresii simbolice ale unor fenomene naturale sau ale dorinței umane de a înțelege necunoscutul.

 Majoritatea religiilor contemporane au narațiuni proprii despre crearea lumii, bazate pe intervenția unei divinități. În creștinism, islam și iudaism, Dumnezeu este creatorul universului și al omenirii, iar originea și destinul nostru este indisolubil legat de voința divină. Teoriile extraterestre vin în contradicție cu aceste precepte, sugerând că avansul civilizației nu s-ar datora intervenției divine, ci unui ajutor venit din partea unor ființe mult mai evoluate, venite din spațiu. Pentru mulți credincioși, interpretarea că îngerii din textele sacre ar fi de fapt ființe extraterestre, poate părea o desacralizare a textelor religioase. Identificarea trimișilor cerești drept extratereștri, reduce aspectul supranatural și divin al acestor cǎrti sfinte, transformându-le într-o narațiune științifico-fantastică.

Teoriile despre colonizarea Pământului de către alte civilizații, sunt, pânǎ în acest moment, doar simple speculații, dar care au un impact profund asupra felului în care oamenii  înțeleg religia, spiritualitatea și locul lor în univers. Aceste teorii creează o tensiune între credințele tradiționale și noile interpretări ale originilor umanității, oferind alternative care fie resping, fie reinterpretază elementele fundamentale ale religiilor. Deși fascinante pentru unii, aceste teorii pot provoca confuzie și erodare a valorilor spirituale și morale care au ghidat umanitatea timp de milenii. Dacă viața umană este văzută ca fiind rezultatul unor intervenții extraterestre, această sacralitate poate fi subminată, făcându-i pe oameni să se simtă pionii unui experiment cosmic. Căutarea unui nou sens spiritual pentru dezvoltarea civilizației umane, poate conduce la dezvoltarea unor noi sisteme de credință, care îmbină religia cu idei stiintifico-fantastice și oferă alternative riscante la religiile tradiționale. Şi dacǎ ar apǎrea, în mod subit, un OZN în parcul din centrul orașului, asta nu ne rǎspunde la întrebarea fundamental care conferǎ religiei o dozǎ consistentǎ de stabilitate ca reper moral și cosmologic: Pe ei cine i-a fǎcut? De altfel, referindu-se la aceste teorii, în anul 2014, Papa Francisc a spus în cadrul unei slujbe ținute în Cetatea Sfântului Scaun, că Sfinția Sa i-ar boteza chiar și pe extratereștri. Șeful Bisericii Catolice a mai adǎugat că îi vede pe extratereştri ca pe nişte omuleţi verzi, cu urechi mari şi a susţinut că orice fiinţă creată de Dumnezeu trebuie să fie botezată.