Soarele începea să își facă simțită prezența și dimineața avea o mimă plictisitoare când, pe plaja încremenită de admirație pentru răsăritul de soare, o femeie singură își făcu apariția. Avea o siluetă misterioasă și ochii curioși, părea în căutarea unei aventuri cu propria libertate interioară. Îmbrăcată într-o rochie transparentă, ușoară, cu părul negru, văluriu, fluturând ușor în vânt, ea pășea desculță pe nisipul fin, cu un zâmbet timid pe buze. Razele soarelui îi luminează pielea catifelată, nu foarte bronzată și scoate în evidență trăsăturile delicate ale feței. Pasul ei egal și senzual ar atrage privirile oricărui bărbat. Este o imagine fermecătoare a unei femei care se bucură de imensitatea, frumusețea și misterul mării.
Se așeză, după ce a întins fără grabă pe nisipul încă rânced un prosop multicolor, și a scos din bagajul de plajă un notes și un creion. Părea familiarizată cu scrisul și își încrețea ușor fruntea atunci când, probabil, căuta să-și exploreze și să transforme gândurile și emoțiile în cuvinte. Înconjurată de valurile blânde ale mării și sunetul pescărușilor în zbor, ea se lăsa purtată de inspirație. Zâmbetul apărea fără întârziere pe buze și dezvăluia o pereche de gropițe conturate doar pentru un ochi antrenat, pe măsură ce șirul cuvintelor mulțumea proprietara. Oricum, într-o lume plină până la refuz de gadget-uri, notes-ul ii dădea un aer interesant.
Pe măsură ce cuvintele se așterneau pe hârtie, femeia simțea cum timpul își pierde conturul și nu bagă de seamă că plaja se umpluse de oameni. Era ca și cum se afla într-o lume paralelă, în care numai ea și gândurile ei existau. Fiecare literă era un pas către o descoperire personală, iar cuvintele se înfășurau în jurul ei ca o mantie magică. Nu puteam decât să sper că soarele v-a întârzia să își arate colții, de dragul umerilor încă nebronzați ai femeii care apăruse brusc pe plaja mea.
După o vreme, ea privi în largul mării cu ochii plini de dorință și îndrăzneală, ca și cum o puternică chemare din lăuntrul ei transformase cuvintele scrise în aripi imaginare. Își lăsă notes-ul și creionul în urmă, cu o mișcare molatică scoase rochia fără să mute privirea de la valuri, și cu inima plină de curaj se îndreptă spre apă. Se scufundă în valurile calde și se lăsă purtată de ele, abandonându-se în misterul mării. Înotând cu grație, înconjurată de ochi curioși, alge și meduze dansatoare, ființa ei parea că face parte dintr-un univers paralel și infinit de frumos.
Cu fiecare val ce trecea prin părul său ud, cu fiecare rază de soare care îi îmbrățișa pielea și cu fiecare respirație adâncă a mării, aventura și libertatea pe care le căuta, realiza că erau dintotdeauna ascunse în interiorul ei. Singurătatea nu mai era un obstacol, ci o oportunitate de a se descoperi pe sine și de a se conecta cu esența vieții.
După o vreme, ca după un botez veritabil în apa sărată a mării, se așeză din nou pe nisip privind marea cu un nou înțeles. Își luă notes-ul și începu să scrie din nou, dar de data aceasta cu o conștientizare proaspătă și un suflet îmbogățit de experiența trăită.
Femeia misterioasă, singură, temătoare, devenise femeia eliberată și plină de încredere în propriul ei potențial. Și în timp ce lumea continua să meargă înainte, povestea ei rămânea în amintirea valurilor, inspirându-i pe cei prezenți pe plaja ei să se descopere pe sine.
