Editorial aparut în Romania Literara
Nu este nici cea mai mica îndoiala ca întreaga presa scrisa se afla în criza. Fiecare tip de publicatie si fiecare publicatie în parte îi suporta consecintele în mod diferit, ceea ce însa nu diminueaza gravitatea situatiei generale.
Simptomul principal al crizei este reducerea tirajelor si, implicit, a numarului de pagini si de persoane, redactori sau colaboratori, angajate în procesul de editare si de administrare.
Cauzele sunt mai multe. Prima este, fireste, lipsa fondurilor. Mai ales în cotidiane, publicitatea a asigurat dintotdeauna cea mai mare parte a acestor fonduri. Tocmai publicitatea s-a redus în ultimul an cu patruzeci la suta, conform unor date pe care nu le pot verifica, dar care par verosimile. Alta cauza este distributia. Am deplorat într-un articol recent din „Adevarul” dezinteresul oamenilor de afaceri de dupa revolutie pentru aceasta veriga vitala a lantului care îl leaga pe editor de publicul sau. Holdingurile de presa au fost preocupate exclusiv de editare si tiparire. Când Rodipet a falimentat, dupa doua decenii în care a sabotat cu cinism presa scrisa româneasca, o multime de publicatii au constatat cu mirare ca fusesera zdravan pagubite, iar altele, între care si câteva ale U.S.R., au ramas pur si simplu pe stoc. Cele care si-au gasit distribuitori mai onesti, România literara de exemplu, n-o duc neaparat mult mai bine, fiindca problema distributiei nu tine doar de onestitatea celui care vinde, ci si de piata. Iar piata absoarbe tot mai greu presa scrisa. O parte din vina este a noastra, a celor care o facem. Nu sunt sigur ca ne-am adaptat cu adevarat oferta la cererea pietei. Daca propunem astazi un nou format, nu înca definitiv, al revistei noastre, este si pentru ca încercam sa tinem pasul cu timpul. A treia cauza o constituie internetul. La costuri incomparabil mai mici, poti citi toata presa pe internet. Inutil sa te mai abonezi sau sa te duci la chioscul traditional. Ca sa nu spun ca banii din „vânzarea” pe internet nu mai ajung la noi.
O cauza specifica pentru presa culturala nu este atât marginalizarea culturii, care este invocata deobicei, cât schimbarea radicala a modului ei de difuzare. Faptul ca revistele se vând astazi în mai putine exemplare decât înainte de 1989 nu poate fi pus, cum fac unii, pe scaderea nivelului de trai. Nimeni nu poate pretinde cu seriozitate ca profesorii, medicii, studentii si, în general, intelectualii, adica publicul nostru obisnuit, sunt mai saraci astazi decât ieri. Explicatia consta în mutarea câmpului lor de interes pe media, pe internet, pe alte mijloace de comunicare mai potrivite ritmului lor de viata, de informare si de cunoastere. În aceste conditii, era normal ca România literara sa nu mai poata sustine în 2010 un tiraj de 20.000 de exemplare ca înainte de 1989 si, cu atât mai putin, unul de 40.000 ca imediat dupa 1989. Dar chiar si cu de patru, respectiv, opt ori mai mic, tirajul actual ramâne mai mare decât al majoritatii revistelor de profil.
În ce ne priveste, dorim sa oferim în continuare un produs de calitate si care sa raspunda exigentelor publicului contemporan. Cititorii vor decide de masura în care vom reusi.
Nu este nici cea mai mica îndoiala ca întreaga presa scrisa se afla în criza. Fiecare tip de publicatie si fiecare publicatie în parte îi suporta consecintele în mod diferit, ceea ce însa nu diminueaza gravitatea situatiei generale.
Simptomul principal al crizei este reducerea tirajelor si, implicit, a numarului de pagini si de persoane, redactori sau colaboratori, angajate în procesul de editare si de administrare.
Cauzele sunt mai multe. Prima este, fireste, lipsa fondurilor. Mai ales în cotidiane, publicitatea a asigurat dintotdeauna cea mai mare parte a acestor fonduri. Tocmai publicitatea s-a redus în ultimul an cu patruzeci la suta, conform unor date pe care nu le pot verifica, dar care par verosimile. Alta cauza este distributia. Am deplorat într-un articol recent din „Adevarul” dezinteresul oamenilor de afaceri de dupa revolutie pentru aceasta veriga vitala a lantului care îl leaga pe editor de publicul sau. Holdingurile de presa au fost preocupate exclusiv de editare si tiparire. Când Rodipet a falimentat, dupa doua decenii în care a sabotat cu cinism presa scrisa româneasca, o multime de publicatii au constatat cu mirare ca fusesera zdravan pagubite, iar altele, între care si câteva ale U.S.R., au ramas pur si simplu pe stoc. Cele care si-au gasit distribuitori mai onesti, România literara de exemplu, n-o duc neaparat mult mai bine, fiindca problema distributiei nu tine doar de onestitatea celui care vinde, ci si de piata. Iar piata absoarbe tot mai greu presa scrisa. O parte din vina este a noastra, a celor care o facem. Nu sunt sigur ca ne-am adaptat cu adevarat oferta la cererea pietei. Daca propunem astazi un nou format, nu înca definitiv, al revistei noastre, este si pentru ca încercam sa tinem pasul cu timpul. A treia cauza o constituie internetul. La costuri incomparabil mai mici, poti citi toata presa pe internet. Inutil sa te mai abonezi sau sa te duci la chioscul traditional. Ca sa nu spun ca banii din „vânzarea” pe internet nu mai ajung la noi.
O cauza specifica pentru presa culturala nu este atât marginalizarea culturii, care este invocata deobicei, cât schimbarea radicala a modului ei de difuzare. Faptul ca revistele se vând astazi în mai putine exemplare decât înainte de 1989 nu poate fi pus, cum fac unii, pe scaderea nivelului de trai. Nimeni nu poate pretinde cu seriozitate ca profesorii, medicii, studentii si, în general, intelectualii, adica publicul nostru obisnuit, sunt mai saraci astazi decât ieri. Explicatia consta în mutarea câmpului lor de interes pe media, pe internet, pe alte mijloace de comunicare mai potrivite ritmului lor de viata, de informare si de cunoastere. În aceste conditii, era normal ca România literara sa nu mai poata sustine în 2010 un tiraj de 20.000 de exemplare ca înainte de 1989 si, cu atât mai putin, unul de 40.000 ca imediat dupa 1989. Dar chiar si cu de patru, respectiv, opt ori mai mic, tirajul actual ramâne mai mare decât al majoritatii revistelor de profil.
În ce ne priveste, dorim sa oferim în continuare un produs de calitate si care sa raspunda exigentelor publicului contemporan. Cititorii vor decide de masura în care vom reusi.