Mâine, lumea liberă, va comemora 20 de ani de la represiunile din Piața Tiananmen. Câteva sute de manifestanți neînarmați au fost uciși de „armata populară”, care a pus astfel capăt mișcării prodemocratice începute cu șase săptămâni mai devreme, cunoscută sub numele „Primavăra de la Beijing”. Regimul comunist și-a justificat decizia, prin necesitatea de a combate o rebeliune „contrarevoluționară". Numărul exact al victimelor acestor evenimente nu se cunoaște nici până astăzi. Post Tiananmen, China a implementat ample reforme capitaliste, ajungând astăzi o mare putere economică, dar păstrează încă toate fenomenele socio-politice sub privirea atentă a partidului comunist. Din această cauză, dar nu numai, China este departe de a-și permite încă, o democrație de „tip occidental”. În pragul acestei comemorări, Human Rights Watch a cerut din nou Chinei să facă lumină în istoria acestui eveniment.
Capitolul I Comunicarea îşi găseşte maxima expresie în discurs. Secretul unui discurs reuşit constă în pregătirea, exersarea, analizarea şi din nou exersarea acestuia. De aceea am ales să vorbesc despre discurs ca o modalitate separată de transmitere a mesajului. Discursul trebuie să aibă în intenţie atingerea unei serii de obiective prin intermediul unor modalităţi specifice de abordare. Ca atare, înainte de a începe un discurs, trebuie să vă gândiţi la auditoriu, la mesajele pe care încercaţi să le transmiteţi acestuia şi la cât va fi de receptiv. Ce obiectiv urmăriţi – să-l informaţi, să-l convingeţi, să-l inspiraţi sau să-l distraţi? Fiecare tip de obiectiv implică abordarea unor modalităţi diferite de a construcţie şi de expresie. Un discurs este un proces extrem de complex care presupune nu numai o etapă de pregătire anterioară, ci şi o serie de reguli pe parcursul desfăşurării sale. Pregătirea iniţială presupune: Cunoaşterea audienţei: din cine este formată, ce preocupări