Populismul este unul dintre acele concepte frecvent utilizat în studiul politicii şi care are înţelesuri diferite în funcţie de context sau de autor. Toţi specialiştii recunosc dificultatea, dacă nu imposibilitatea de a găsi o definiţie capabilă să acopere aspectele comune pe care le au nişte manifestări extrem de diverse în timp şi spaţiu. În acelaşi timp, tocmai această posibilitate de a defini realităţi diferite, de multe ori chiar contradictorii, a făcut ca termenul „populism” să fie utilizat intens şi să se bucure de popularitate în rândul cercetătorilor. Singurul punct de acord în ceea ce priveşte termenul populist este acela că el îşi are originea etimologică în „populus”, ca atare el se aplică acelor mişcări, regimuri, lideri sau stiluri de conducere, care pretind o anumită afinitate cu „poporul”. O contrucţie sintetică a populismului ne este oferită de Garcia Montero, ea cuprinzând cinci aspecte principale: un leadership politic de tip personalist şi paternalist, dar nu necesar carismatic; o coaliţie multiclasială, eterogenă, care concentreză sectoarele inferioare ale societăţii; un proces de mobilizare politică de sus în jos, care elimină formele instituţionaliate de mediere sau le subordonează unor legături personale; o ideologie amorfă sau ecletică, caracterizată printr-un discurs care exaltă sectoarele inferioare sau care este anti-elitistă şi anti-establishment; un proiect economic care utilizează metode redistributive şi clienteliste generalizate cu scopul de a obţine sprjinul maselor populare. Decideți voi cine se încadrează în aceasta definiție !
Capitolul I Comunicarea îşi găseşte maxima expresie în discurs. Secretul unui discurs reuşit constă în pregătirea, exersarea, analizarea şi din nou exersarea acestuia. De aceea am ales să vorbesc despre discurs ca o modalitate separată de transmitere a mesajului. Discursul trebuie să aibă în intenţie atingerea unei serii de obiective prin intermediul unor modalităţi specifice de abordare. Ca atare, înainte de a începe un discurs, trebuie să vă gândiţi la auditoriu, la mesajele pe care încercaţi să le transmiteţi acestuia şi la cât va fi de receptiv. Ce obiectiv urmăriţi – să-l informaţi, să-l convingeţi, să-l inspiraţi sau să-l distraţi? Fiecare tip de obiectiv implică abordarea unor modalităţi diferite de a construcţie şi de expresie. Un discurs este un proces extrem de complex care presupune nu numai o etapă de pregătire anterioară, ci şi o serie de reguli pe parcursul desfăşurării sale. Pregătirea iniţială presupune: Cunoaşterea audienţei: din cine este formată, ce preocupări